zitie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ZÍTIE, zítii, s. f. (
Mold.)
1. Tărâță.
2. Pâine de tărâțe. (din
ngr. zítia = cerere)
zitie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)zítie (-ii), s. f. –
1. Făină măcinată mare. –
2. Pîine care se dă de pomană făcută cu făină groasă. –
Var. zîtie, zătie. Ngr. ζίτια „cerere” (Scriban). În
Mold.zitie (Dicționaru limbii românești, 1939)zítie f. (ngr.
zitia, cerere, ca
litie, d.
liti, rugăcĭune, adică „dar luĭ D-zeŭ cînd cer ceva”).
Mold. Tărîță de grîŭ maĭ măruntă rămasă din al doilea cernut. (Se întrebuințează și la facerea brăgiĭ și a turtelor p. copiĭ). Turtă saŭ prescură din această tărîță. – Pop.
zî́tie și
zắtie. V.
prescură.