zi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZI, zile, s. f. 1. Interval de timp cuprins între răsăritul și apusul Soarelui; timpul cât Soarele rămâne deasupra orizontului;
p. ext. lumină solară; interval de timp de 24 de ore, corespunzător unei rotații a Pământului în jurul axei sale; (
Astron.) interval de timp intre două culminații succesive ale unui astru. ◊ (Determinând noțiunile „an”, „lună”, pentru a le sublinia durata, lungimea)
Trei luni de zile. ◊
Loc. adj. De toate zilele sau (rar)
de toată ziua = de fiecare zi;
p. ext. obișnuit, comun.
De zi
cu zi = zilnic. ◊
Loc. adv. La zi =
a) în fiecare zi, zilnic;
b) la ziua, la data cerută; fără întârziere.
Zi de (sau
cu)
zi sau (rar)
cu zi de zi = a) zilnic;
p. ext. necontenit, perpetuu;
b) din ce în ce; progresiv, treptat.
Din zi în zi =
a) de azi pe mâine; fără termen precis, la infinit.
Amâna plecarea din zi în zi; b) pe fiecare zi;
p. ext. din ce în ce.
De la o
zi la alta = zilnic;
p. ext. repede, văzând cu ochii.
În toate zilele = în fiecare zi, oricând. (
Reg.)
Pe toată ziua = în fiecare zi; zilnic.
De (sau
despre, către)
ziuă = puțin înainte de a se lumina; spre dimineață.
Până în (sau
la)
ziuă sau
de cu ziuă = până a nu se lumina; foarte devreme; dis-de-dimineață.
Cu ziua-n cap = foarte devreme.
La ziuă = în zori.
Peste zi = în cursul zilei, ziua.
Zi și noapte sau (adverbial)
ziua și noaptea = tot timpul, fără încetare; fără odihnă.
Nici zi, nici noapte sau (adverbial)
nici ziua, nici noaptea = niciodată.
Toată ziua sau
ziua toată = de dimineață până seara;
p. ext. mereu, continuu. ◊
Expr. A se face ziuă albă = a se lumina complet, a fi plină zi.
A face noaptea zi și ziua noapte sau a
face din noapte zi = a lucra sau a petrece noaptea și a dormi ziua;
p. ext. a duce o viață dezordonată.
Bună ziua, formulă de salut, la întâlnire sau la despărțire, în timpul zilei.
A da (sau
a dori, a
pofti cuiva)
bună ziua (sau
ziua bună) = a saluta pe cineva. (
Pop.)
A-și lua ziua bună = a-și lua rămas bun.
Ca lumina zilei sau
ca ziua = (pe lângă adjective ca „limpede”, „clar”) foarte clar, foarte limpede.
Într-o (
bună)
zi sau
într-una din zile = odată, cândva.
Cât toate zilele (
de mare) = foarte mare.
A avea (sau a duce)
zi bună (sau, rar,
albă)
cu cineva = a trăi în bune relații cu cineva.
A da zi după zi = a lăsa de azi pe mâine; a amâna.
La zile mari = la ocazii deosebite;
p. ext. rar de tot, în mod excepțional. ◊ (Compus)
Zi-lumină = perioadă a zilei (
1) cuprinsă între răsăritul și apusul Soarelui.
Zi-muncă = unitate de măsură convențională care servește drept etalon pentru stabilirea salariului. ♦ (Adverbial, în formele
ziua, zilele, zile) în timpul zilei, în fiecare zi.
Ziua umbla, noaptea se odihnea. ◊ (În sintagme și
loc., ca unitate de măsură sau de calcul)
Zi de muncă = durata timpului în cursul căruia lucrătorul prestează zilnic muncă.
Cu ziua = cu plata socotită după zilele muncite; fără angajament permanent.
Zi de cale (sau
de drum) = distanță care se poate străbate într-o zi cu piciorul. ♦ (Articulat; urmat de o determinare în genitiv sau introdusă prin
prep. „de”) Data, momentul în care s-a întâmplat sau urmează să se întâmple ceva; termen soroc. ◊
Ziua de astăzi = perioada de timp, epoca în care trăim, prezentul.
Ziua de mâine = viitorul.
Ziua de ieri = trecutul. (În unele credințe religioase)
Ziua de apoi = momentul în care viii și morții vor fi chemați la judecata lui Dumnezeu. ◊ (Ca termen calendaristic)
Ziua de 1 Mai. (
Pop.)
Zi-ntâi = prima zi a fiecărei luni. ◊ (În titulatura sărbătorilor sau a anumitor date fixe)
Ziua femeii. ◊
Zi aniversară sau
ziua nașterii (sau
de naștere) = aniversare (a zilei de naștere a cuiva).
Ziua (
numelui)
cuiva = onomastica cuiva.
2. (La
pl.) Viață, existență, trai. ◊
Expr. A avea zile = a mai avea de trăit, a-i fi dat să (mai) trăiască.
Câte zile voi (sau
vei, va etc.)
avea = cât voi (sau vei, va etc.) trăi, tot timpul vieții.
Abia își ține zilele, se spune despre cineva care trăiește prost, greu, foarte modest. (
Pop.)
Cu zilele în mână = a) într-o primejdie de moarte, la un pas de moarte;
b) înfricoșat, înspăimântat.
A ridica (sau
a răpune, a curma, a lua)
cuiva zilele = a omorî pe cineva.
A i se isprăvi cuiva zilele = a muri.
A-și urî zilele sau
a i se urî cuiva cu zilele = a se sătura de viață, a nu mai voi să trăiască.
Vai de zilele mele (sau
tale etc.) = vai de capul meu (sau al tău etc.), vai de mine (sau de tine etc.).
De (sau
în)
zilele mele (sau
ale tale etc.) = în timpul vieții mele (sau tale etc.).
3. (La
pl.; cu determinări care precizează o perioadă de timp) Vreme, epocă.
Zilele tinereții. ◊
Expr. Mic de zile = tânăr.
Vechi (sau
înaintat)
în (sau
de)
zile = înaintat în vârstă, bătrân. (Rar)
Veșnic de zile = nemuritor. (
A fi)
învechit în zile rele = (a fi) înrăit. [
Var.:
zíuă s. f.] –
Lat. dies.