zis (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZIS, ZÍSĂ, ziși, zise, adj.,
s. f. 1. Adj. Numit, denumit, poreclit. ◊
Loc. adj. Așa-zis (sau
-zisă, -ziși, -zise) = pe nedrept sau în mod convențional numit astfel; aparent, fals.
2. S. f. Vorbă, spusă; afirmație. ♦ Proverb, zicătoare. ♦ (
Înv.) Sfat, îndemn; ordin, poruncă. –
V. zice.