zimbil - explicat in DEX

zimbil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZIMBÍL, zimbiluri, s. n. Coș împletit din papură sau din rogoz. – Din tc. zembili.

zimbil (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
ZIMBÍL, zimbíluri, s. n. – 1. Coș împletit. – 2. (Arg.) Pălărie de paie. – Var. zambil, zembil, zîmbil. Mr. zimbil. Tc. (per.) zembil (Șeineanu, II, 390), cf. ngr. ζεμπίλι, bg. zimbil.

zimbil (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
zimbíl (zimbiluri), s. n. – 1. Coș împletit. – 2. (Arg.) Pălărie de paie. – Var. zambil, zembil, zîmbil. Mr. zimbil. Tc. (per.) zembil (Șeineanu, II, 390), cf. ngr. ζεμπίλι, bg. zimbil.

zimbil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zimbíl (înv., reg.) s. n., pl. zimbíluri / zimbíle

zimbil (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZIMBÍL, zimbiluri, s. n. Coș împletit din papură sau din rogoz. [Var.: zâmbíl s. n.] – Tc. zembil.

zimbil (Dicționaru limbii românești, 1939)
zimbíl și zembíl n., pl. urĭ și e (turc. [d. ar.] zenbil, pop. zembil, ngr. zembili, alb. zimbile, sîrb. zembíl, bg. zimbil). Sud. Coșniță de papură de adus lucrurĭ din tîrg. – Într´o [!] P. P. zamból, pl. oale, în rimă cu stamboale.

zimbil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
zimbil n. coșniță de băcan: cafè martinică în zimbiluri AL. [Turc. ZEMBIL, coș de papură].

zimbil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZIMBÍL, zimbiluri, s. n. (înv. și reg.) Coș împletit din papură sau din rogoz. [Pl. și: zimbile] — Din tc. zembili.