zimberec(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ZIMBERÉC,zimberecuri, s. n. (Turcism înv.) Arc de ceasornic; p. ext. mașinărie. [Var.: zimberéchi s. n.] – Din tc. zemberek.
zimberec(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) zimberéc (înv.) s. n., pl. zimberécuri / zimberéchiuri
zimberec(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) ZIMBERÉC,zimberecuri, s. n. Arc de ceasornic; fig. mașinărie. [Var.: zimberéchi s. n.] – Tc. zemberek.
zimberec(Dicționaru limbii românești, 1939) zimberéc și -íc n., pl. urĭ (turc. [d. pers.] zenberék, pop. zemb-, resort, coardă; ngr. zemberéki. V. țumburuc). Vechĭ. Resort. – La Con. 290, -rechĭ.
zimberec(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ZIMBERÉC,zimberecuri, s. n. (înv.) Arc de ceasornic; p. ext. mașinărie. [Var.: zimberéchi s. n.] — Din tc. zemberek.