zimnic (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ZÍMNIC, zímnice, s. n. (
Var.) Zemnic. (din
bg. zimnik <
sl. ziminŭ = de iarnă)
zimnic (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)zímnic (-ce), s. n. – Beci, pivniță, magazie. –
Var. zemnic, semnic. Bg. zimnik (Tiktin; Conev 80), din
sl. ziminŭ „de iarnă”.
zimnic (Dicționaru limbii românești, 1939)zímnic, V.
zemnic.