zgăŭ - explicat in DEX

zgău (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZGĂU, zgăuri, s. n. (Înv.) 1. Pântecele animalelor, în special pântecele femeii; uter, matrice, mitră. 2. Scobitură într-un organ al corpului omenesc. 3. Gaură. – Et. nec.

zgău (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
ZGĂU, zgắuri, s. n. ~ (din lat. căvum; cf. gaură + s- care ar putea să fie expresiv sau din lat. ex-; alb. zguië ar putea proveni din rom.)

zgău (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zgău (înv.) s. n., art. zgắul; pl. zgắuri

zgău (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZGĂU, zgăuri, s. n. (Înv.) 1. Pântecele animalelor, în special pântecele femelei; uter, matrice, mitră. 2. Scobitură într-un organ al corpului omenesc. 3. Gaură.

zgău (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZGĂU, zgăuri, s. n. (înv.) 1. Pântecele animalelor, în special pântecele femeii; uter, matrice, mitră. 2. Scobitură într-un organ al corpului omenesc. 3. Gaură. — Et. nec.

zgăŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
zgăŭ n., pl. urĭ (cp. cu cav). Ps. S. ș. a. Pîntece. Măruntaĭe. Azĭ. Banat. Adîncătură în munțĭ.