zevzecie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZEVZECÍE, zevzecii, s. f. (Rar) Purtare de zevzec; nerozie, neghiobie. –
Zevzec +
suf. -ie.zevzecie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zevzecíe (rar) s. f., art.
zevzecía, g.-d. art.
zevzecíe pl.
zevzecíi, art.
zevzecíilezevzecie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZEVZECÍE, zevzecii, s. f. (Rar) Purtare de zevzec; nerozie, neghiobie. – Din
zevzec +
suf. -ie.zevzecie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZEVZECÍE, zevzecii, s. f. (Rar) Purtare de zevzec; nerozie, neghiobie. —
Zevzec +
suf. -ie.