zexe (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZÉXE interj. (
Arg.)
1. Cuvânt prin care se atrage atenția cuiva asupra unei primejdii iminente; atenție!
2. Termen prin care cineva își exprimă disprețul față de o afirmație pe care o socotește lipsită de temei; fleacuri! prostii! –
Et. nec.zexe (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ZÉXE interj. ~. (din
germ. sechs = șase, dar și din
șest (2))
zexe (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)zéxe interj. – (
Arg.) Răspuns care arată discordanța sau neplăcerea.
Germ. sechs „șase” (Graur,
BL, VI, 171); pentru semantism
cf. șase.zexe (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zéxe (arg.) interj.
zexe (Dicționar de argou al limbii române, 2007)zexe! interj. (intl.) 1. atenție!, păzea!
2. aiurea!, fleacuri!
zexe (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZÉXE interj. (
Arg.)
1. Cuvânt prin care se atrage atenția cuiva asupra unei primejdii iminente; atenție!
2. Termen prin care cineva își exprimă disprețul față de o afirmație pe care o socotește lipsită de temei; fleacuri! prostii!
zexe (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZÉXE interj. (
Arg.)
1. Cuvânt prin care se atrage atenția cuiva asupra unei primejdii iminente; atenție!
2. Termen prin care cineva își exprimă disprețul față de o afirmație pe care o socotește lipsită de temei; fleacuri! prostii! —
Et. nec.