zendă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZÉNDĂ s. f. Limba vechilor perși, în care sunt scrise textele din „Avesta” – Din
fr. zend.zendă (Dicționar de neologisme, 1986)ZÉNDĂ s.f. Limba vechilor perși, în care sunt scrise textele sacre
mazdeene (Avesta), atribuite lui Zoroastru. [< fr.
zend].
zendă (Marele dicționar de neologisme, 2000)ZÉNDĂ s. f. limbă veche iraniană, din care derivă vechea persană și (zend-)avestica. (< fr.
zend)
zendă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zéndă s. f., g.-d. art.
zéndeizendă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZÉNDĂ s. f. Limba vechilor perși în care sunt scrise textele din „Avesta” — Din
fr. zend.