zenana (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZENANÁ, zenanale, s. f. Țesătură cu urzeală de mătase și băteală de bumbac sau de vigonie, pe o parte lucioasă și pe cealaltă scămoșată, utilizată la confecționarea unor obiecte de îmbrăcăminte pentru femei. [
Var.:
zananá s. f.] – Din
fr. zénana.zenana (Dicționar de neologisme, 1986)ZENANÁ s.f. Țesătură cu urzeală de mătase și bătătură de bumbac, pe o parte lucioasă și pe cealaltă plușată. [< fr.
zénana].
zenana (Marele dicționar de neologisme, 2000)ZENANÁ s. f. țesătură cu urzeală de mătase și bătătură de bumbac, pe o parte lucioasă și pe cealaltă plușată. (< fr.
zénana)
zenana (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zenaná s. f.,
art. zenanáua, g.-d. art. zenanálei; (sorturi)
pl. zenanále, art. zenanálelezenana (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZENANÁ, zenanale, s. f. Țesătură cu urzeală de mătase și bătătură de bumbac, pe o parte lucioasă și pe cealaltă plușată. –
Fr. zenana.zenana (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZENANÁ, (
2)
zenanale, s. f. 1. Țesătură cu urzeală de mătase și băteală de bumbac sau de vigonie, pe o parte lucioasă și pe cealaltă scămoșată, utilizată la confecționarea unor obiecte de îmbrăcăminte pentru femei.
2. (La
pl.) Sortimente de zenana (
1). [
Var.:
zananá s. f.] — Din
fr. zenana.