zencuire - explicat in DEX

zencuire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZENCUÍRE, zencuiri, s. f. Operație din procesul de tăbăcire vegetală care constă în menținerea pieilor așezate în straturi orizontale în bazine de beton umplute cu zemuri tratate cu tananți, mai concentrate decât cele folosite la pretăbăcire. – Et. nec.

zencuire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zencuíre s. f., g.-d. art. zencuírii; pl. zencuíri

zencuire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZENCUÍRE, zencuiri, s. f. Operație din procesul de tăbăcire vegetală care constă în menținerea pieilor așezate în straturi orizontale în bazine de beton umplute cu zemuri tratate cu tananți, mai concentrate decât cele folosite la pretăbăcire. — Et. nec.