zelar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZELÁR, zelare, s. n. (Rar) Zale, platoșă. –
Za2 +
suf. -ar.zelar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zelár (platoșă) (rar) s. n., pl.
zelárezelar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZELÁR, zelare, s. n. (Rar) Zale, platoșă. – Din
zale (
pl. lui
za) +
suf. -ar.zelar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)zelar n. zale:
cu zelar, cu buzdugan POP. [V.
za].
zelar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZELÁR, zelare, s. n. (Rar) Zale, platoșă. —
Za2 +
suf. -
ar.