zel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZEL s. n. Râvnă, sârguință, ardoare. ◊
Expr. Exces de zel = exagerare inutilă în îndeplinirea unei acțiuni, sârguință exagerată. – Din
fr. zèle, lat. zelus.zel (Dicționar de neologisme, 1986)ZEL s.n. Râvnă, sârguință; ardoare. ◊
Exces de zel = sârguință exagerată. [< fr.
zèle, lat.
zelus, gr.
zelos].
zel (Marele dicționar de neologisme, 2000)ZEL s. n. râvnă, sârguință; ardoare. ♦ exces de ~ = sârguință exagerată. (< fr.
zèle, lat.
zelus)
zel (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)zel (-luri), s. n. – Rîvnă. –
Mr. zil. Fr. zèle, din
gr. ζῆλος. Dublet al lui
zilos, s. n. (zel) direct din
ngr.,
sec. XIX,
înv. –
Der. zelator, s. m. (apărător), fin
fr. zélateur; zelos, adj. (plin de zel), cu
suf. -
os; zulie, s. f. (gelozie), din
ngr. ζουλία (Graur,
BL, IV, 119),
var. de la ζηλία (Gáldi 265),
înv.;
zuliar, adj., din
ngr. ζουλίαρης;
zulipsi, vb., din
ngr. ζηλεύω, viitor ζηλέφω.
Cf. gelos, zulă.zel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zel s. n.
zel (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZEL, zeluri, s. n. Râvnă, sârguință. ◊
Expr. Exces de zel = exagerare inutilă în îndeplinirea unei acțiuni, sârguință exagerată. –
Fr. zèle (
lat. lit. zelus).
zel (Dicționaru limbii românești, 1939)*zel n., pl.
urĭ (lat.
zelus, d. vgr.
zélos; fr.
zele. V.
zulle). Silință, sîrguință, hărnicie, rîvnă:
a lucra cu zel. – Vechĭ și
zílos (după ngr.), ca
scópos îld.
scop.zel (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)zel n. râvnă, sârguință pentru succesul unui lucru.
zel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZEL s. n. Râvnă, sârguință; ardoare. ◊
Expr. Exces de zel = exagerare inutilă în îndeplinirea unei acțiuni, sârguință exagerată. — Din
fr. zèle, lat. zelus.