zeitate - explicat in DEX

zeitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZEITÁTE, zeități, s. f. Divinitate păgână; zeu, zeiță.[Pr.: ze-i-] – Din zeu (după divinitate).

zeitate (Dicționar de neologisme, 1986)
ZEITÁTE s.f. Divinitate păgână; zeu, zeiță. [Pron. ze-i-. / < zeu + -itate, după divinitate].

zeitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ZEITÁTE s. f. divinitate păgână, zeu, zeiță. (< zeu + -itate)

zeitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zeítate (ze-i-) s. f., g.-d. art. zeítății; pl. zeítăți

zeitate (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZEITÁTE, zeități, s. f. Divinitate păgână; zeu, zeiță. – Din zeu (după divinitate).

zeitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*zeitáte f. (d. zeŭ, după lat. déitas, -átis, divinitate). Divinitate.

zeitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
zeitate f. divinitate mitologică.

zeitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZEITÁTE, zeități, s. f. Divinitate păgână; zeu, zeiță. [Pr.: ze-i-] — Din zeu (după divinitate).