zeiță - explicat in DEX

zeiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZEÍȚĂ, zeițe, s. f. Divinitate păgână feminină. ♦ Epitet dat femeii adorate. – Zeu + suf. -iță.

zeiță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zeíță s. (., g.-d. art. zeíței; pl. zeíțe

zeiță (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZEÍȚĂ, zeițe, s. f. Divinitate păgână feminină. – Din zeu + suf. -iță.

zeiță (Dicționaru limbii românești, 1939)
*zeíță f., pl. e (d. zeŭ). Divinitate fabuloasă de sex feminin, zînă. Fig. Femeĭe foarte frumoasă. – Uniĭ încearcă să zică (la sing. numaĭ) zeĭe.

zeiță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
zeiță f. 1. divinitate păgână de sex femenin; 2. femeie foarte frumoasă.

zeiță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZEÍȚĂ, zeițe, s. f. Divinitate păgână feminină. ♦ Epitet dat femeii adorate. — Zeu + suf. -iță.