zeiesc(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ZEIÉSC, -IÁSCĂ,zeiești, adj. (Rar) De zeu. [Pr.: ze-iesc] – Zeu + suf. -esc.
zeiesc(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) zeiésc (rar) adj. m. f. zeiáscă; pl. m. și f. zeiéști
zeiesc(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ZEIÉSC, -IÁSCĂ,zeiești, adj. (Rar) De zeu. [Pr.: ze-iesc] — Zeu + suf. -esc.