zeifica (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZEIFICÁ, zeífic, vb. I.
Tranz. A deifica. [
Pr.:
ze-i-] – Din
zeu (după
deifica).
zeifica (Marele dicționar de neologisme, 2000)ZEIFICÁ vb. tr. a deifica. (după deifica)
zeifica (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZEIFICÁ, zeífic, vb. I.
Tranz. A deiflca. [
Pr.:
ze-i-] — Din
zeu (după
deifica).