zdruncinătură - explicat in DEX

zdruncinătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZDRUNCINĂTÚRĂ, zdruncinături, s. f. 1. Scuturătură, zguduire; zguduitură, hurducătură. 2. Fig. Dezechilibru, tulburare. – Zdruncina + suf. -ătură.

zdruncinătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zdruncinătúră s. f., g.-d. art. zdruncinătúrii; pl. zdruncinătúri

zdruncinătură (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZDRUNCINĂTÚRĂ, zdruncinături, s. f. 1. Scuturătură, zguduire. 2. Fig. Dezechilibru, tulburare. – Din zdruncina + suf. -(ă)tură.

zdruncinătură (Dicționaru limbii românești, 1939)
zdruncinătúră f., pl. ĭ. Efectu zdruncinăriĭ: la fie-care zdruncinătură a căruțeĭ, Jidaniĭ strigaŭ „Oĭ, veĭ !” – În Mold. și str-.

zdruncinătură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZDRUNCINĂTÚRĂ, zdruncinături, s. f. 1. Scuturătură, zguduire; zguduitură, hurducătură. 2. Fig. Dezechilibru, tulburare. — Zdruncina + suf. -ătură.