zdruncinare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZDRUNCINÁRE, zdruncinări, s. f. Acțiunea de
a zdruncina și rezultatul ei. –
V. zdruncina.zdruncinare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zdruncináre s. f., g.-d. art.
zdruncinắrii; pl.
zdruncinắrizdruncinare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZDRUNCINÁRE, zdruncinări, s. f. Acțiunea de
a zdruncina și rezultatul ei; zguduire; zbucium, tulburare.
zdruncinare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZDRUNCINÁRE, zdruncinări, s. f. Acțiunea de a zdruncina și rezultatul ei. —
V. zdruncina.