zdruncinător - explicat in DEX

zdruncinător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZDRUNCINĂTÓR, -OÁRE, zdruncinători, -oare, adj. Care zdruncină, care hurducă. – Zdruncina + suf. -ător.

zdruncinător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zdruncinătór adj. m., pl. zdruncinătóri; f. sg. și pl. zdruncinătoáre

zdruncinător (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZDRUNCINĂTÓR, -OÁRE, zdruncinători, -oare, adj. Care zdruncină. – Din zdruncina + suf. -(ă)tor.

zdruncinător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZDRUNCINĂTÓR, -OÁRE, zdruncinători, -oare, adj. Care zdruncină, care hurducă. — Zdruncina + suf. -ător.