zdruncinător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZDRUNCINĂTÓR, -OÁRE, zdruncinători, -oare, adj. Care zdruncină, care hurducă. –
Zdruncina +
suf. -ător.zdruncinător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zdruncinătór adj. m., pl.
zdruncinătóri; f. sg. și pl.
zdruncinătoárezdruncinător (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZDRUNCINĂTÓR, -OÁRE, zdruncinători, -oare, adj. Care zdruncină. – Din
zdruncina +
suf. -(ă)tor.zdruncinător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZDRUNCINĂTÓR, -OÁRE, zdruncinători, -oare, adj. Care zdruncină, care hurducă. —
Zdruncina +
suf. -
ător.