zburdare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZBURDÁRE, zburdări, s. f. Acțiunea de
a zburda și rezultatul ei;
fig. avânt. –
V. zburda.zburdare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zburdáre (rar) s. f., g.-d. art.
zburdắrii; pl.
zburdắrizburdare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZBURDÁRE, zburdări, s. f. Acțiunea de
a zburda și rezultatul ei; zburdălnicie;
fig. avânt.
zburdare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZBURDÁRE, zburdări, s. f. (Rar) Acțiunea de
a zburda și rezultatul ei;
fig. avânt. —
V. zburda.