zbura (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZBURÁ, zbor, vb. I.
1. Intranz. (Despre păsări și insecte) A plana și a se mișca în aer cu ajutorul aripilor. ♦ A pleca în zbor, a-și lua zborul. ♦ (Despre lucruri) A pluti în aer (purtat de vânt); a trece prin aer cu viteză (fiind zvârlit sau lansat cu putere).
2. Intranz. (Despre aparate de zbor) A se ridica și a se menține în văzduh, a se deplasa pe calea aerului; (despre oameni) a călători cu un astfel de aparat.
3. Intranz. Fig. A merge foarte repede, a alerga, a goni. ♦ (Despre oameni) A străbate spații mari cu repeziciune; a se repezi până undeva. ♦ (Despre timp) A trece, a se scurge repede. ♦ (Despre gânduri, idei) A se succeda cu repeziciune.
4. Tranz. Fig. A smulge de la locul său, a prăvăli, a răsturna. ◊
Expr. A zbura cuiva capul = a decapita pe cineva; a-l omorî.
A-și zbura creierii = a se sinucide prin împușcare. (
Fam.)
A zbura (sau
a face să zboare)
pe cineva de undeva = a da pe cineva afară de undeva, dintr-un post; a-l concedia. (
Intranz.)
A zbura de undeva = a fi forțat să părăsească un loc (în special un post, o slujbă). ♦
Intranz. (Rar) A cădea, a se prăbuși, a se prăvăli.
5. Tranz. (
Pop.; în
expr.)
A zbura laptele = a pune puțin lapte acru în lapte dulce fierbinte ca să se aleagă brânza. –
Lat. *
exvŏlāre.zbura (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zburá (a ~) vb., ind. prez. 3
zboárăzbura (Dicționar de argou al limbii române, 2007)zbura, zbor v. t. 1. a concedia.
2. (
d. elevi sau studenți) a exmatricula.
zbura (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZBURÁ, zbor, vb. I.
1. Intranz. (Despre păsări și insecte) A se mișca în aer cu ajutorul aripilor. ♦ A pleca în zbor, a-și lua zborul. ♦ (Despre lucruri) A pluti în aer (purtat de vânt); a trece prin aer cu viteză (fiind azvârlit sau lansat cu putere).
2. Intranz. (Despre aparate de zbor) A se ridica și a se menține în văzduh, a se deplasa pe calea aerului; (despre oameni) a călători cu un astfel de aparat.
3. Intranz. Fig. A merge foarte iute, a alerga, a goni.
Caii au prins a zbura prin omăt (SADOVEANU). ♦ (Despre oameni) A străbate spații mari cu repeziciune; a se repezi până undeva.
Să pot zbura pe trei zile la Iași, tare-aș veni (VLAHUȚĂ). ♦ (Despre timp) A trece, a se scurge repede. ♦ (Despre gânduri, idei) A se succeda cu repeziciune.
4. Tranz. Fig. A smulge de la locul său, a prăvăli, a răsturna.
Se așeză iar, de frică să nu-l zboare din barcă un val (DUMITRIU). ◊
Expr. A zbura cuiva capul = a decapita pe cineva; a-l omorî.
A-și zbura creierii = a se sinucide prin împușcare. (
Fam.)
A zbura (sau
a face să zboare)
pe cineva de undeva = a da pe cineva afară de undeva, dintr-un post; a-l concedia. (
Intranz.)
A zbura de undeva = a fi forțat să părăsească un loc (în special un post, o slujbă). ♦
Intranz. (Rar) A cădea, a se prăbuși, a se prăvăli.
5. Tranz. (
Pop., în
expr.)
A zbura laptele = a pune puțin lapte acru în lapte dulce fierbinte, ca să se aleagă brânza. –
Lat. *exvolare.zbura (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZBURÁ, zbor, vb. I.
1. Intranz. (Despre păsări și insecte) A plana și a se mișca în aer cu ajutorul aripilor. ♦ A pleca în zbor, a-și lua zborul. ♦ (Despre lucruri) A pluti în aer (purtat de vânt); a trece prin aer cu viteză (fiind aruncat sau lansat cu putere).
2. Intranz. (Despre aparate de zbor) A se ridica și a se menține în văzduh, a se deplasa pe calea aerului; (despre oameni) a călători cu un astfel de aparat.
3. Intranz. Fig. A merge foarte repede, a alerga, a goni. ♦ (Despre oameni) A străbate spații mari cu repeziciune; a se repezi până undeva. ♦ (Despre timp) A trece, a se scurge repede. ♦ (Despre gânduri, idei) A se succeda cu repeziciune.
4. Tranz. Fig. A smulge de la locul său, aprăvăli, a răsturna. ◊
Expr. A zbura cuiva capul = a decapita pe cineva; a-l omorî.
A-și zbura creierii = a se sinucide prin împușcare. (
Fam.)
A zbura (sau
a face să zboare)
pe cineva de undeva = a da pe cineva afară de undeva, dintr-un post; a-l concedia. (
Intranz.)
A zbura de undeva = a fi forțat să părăsească un loc (în special un post, o slujbă). ♦
Intranz. (Rar) A cădea, a se prăbuși, a se prăvăli.
5. Tranz. (
Pop.; în
expr.)
A zbura laptele = a pune puțin lapte acru în lapte dulce fierbinte ca să se aleagă brânza. —
Lat. *
exvolare.