zburare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ZBURÁRE,zburări, s. f. (Rar) Acțiunea de a zbura și rezultatul ei; zbor1. – V. zbura.
zburare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) zburáre (înv.) s. f., g.-d. art. zburắrii; pl. zburắri
zburare(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) ZBURÁRE s. f. (Rar) Acțiunea de a zbura și rezultatul ei; zbor.
zburare(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ZBURÁRE,zburări, s. f. (înv.) Acțiunea de a zbura și rezultatul ei; zbor1. — V. zbura.