zbeg (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZBEG s. n. v. zbeng.zbeg (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ZBEG, zbéguri, s. n. ~ (din
sb. zbjeg <
sl. begŭ; cf. croat., slovac.
sbeg, pol. zbieg)
zbeg (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ZBEG2, zbéguri, s. n. (
Trans.) Bălărie, buruiană. (prob. din
zbăg)
zbeg (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZBEG s. n. v. zbeng.zbeg (Dicționaru limbii românești, 1939)zbeg (vest) și
zbeng (Munt. est) n., pl.
urĭ (sîrb.
zbjeg, alergătură împreună, vsl.
bĭegŭ, alergătură).
Rar. Zbenguĭală.
zbeg (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZBEG s. n. v. zbeng.