zbegui (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ZBEGUÍ, zbégui, vb. IV. (
Var.) Zbengui. (
zbeg1 +
suf. -ui)
zbeguĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)zbéguĭ (mă) și
-ĭésc (vest) și
zbeng- (est) v. refl. (vsl.
sŭ-bĭegnonti, a alerga împreună, d.
bĭegati, a fugi. V.
bejenie, pribeag, zghihuĭ). Zburd, mă joc sărind orĭ alergînd:
zbeguindu-se (ChN. I, 14). – În Ban.
zbi- (R. C. 258).