zaică - explicat in DEX

zaică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZÁICĂ, zaici, s. f. (Ornit.; reg.) Gaiță. – Et. nec.

zaică (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
záică (-ci), s. f. – Gaiță (Garrulus glandarius). – Var. zaiță. Mag. szaikó (REW 3640), mai puțin probabil din bg. zaiči „iepuraș” (Candrea). În Banat, var. prin contaminare cu gaiță.

zaică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zaică (reg.) (zai-) s. f., g.-d. art. zaicii; pl. zaici

zaică (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZÁICĂ, zaici, s. f. (Ornit.; reg.) Gaiță.

zaică (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
zaică f. Tr. Zool. gaiță. Origină necunoscută.

zaică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZÁICĂ, zaici, s. f. (Ornit.; reg.) Gaiță. — Et. nec.