zaiafet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZAIAFÉT, zaiafeturi, s. n. Chef mare (cu lăutari); ospăț, chiolhan. [
Pr.:
za-ia-. –
Var.:
ziafét, zaifét s. n.] – Din
tc. ziyäfet.zaiafet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zaiafét (pop., fam.)
(-ia-) s. n., pl.
zaiaféturizaiafet (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZAIAFÉT, zaiafeturi, s. n. Chef mare (cu lăutari). [
Var.:
ziafét, zaifét s. n.] –
Tc. ziyafet.zaĭafet (Dicționaru limbii românești, 1939)zaĭafét, V.
ziafet.zaiafet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZAIAFÉT, zaiafeturi, s. n. (
Pop. și
fam.) Chef mare (cu lăutari); ospăț, chiolhan. [
Pr.:
za-ia-. —
Var.:
ziafét, zaifét s. n.] — Din
tc. ziyāfet.