zaceală (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ZACEÁLĂ, zacéle, s. f. Evanghelie, evangheliar; verset din evanghelie care se citește la o slujbă. [g.-d.
art. zacélei] (din
sl. začalo) [morf.
DOOM]
zaceală (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)zaceálă,
zăcéle, s.f. (înv.) capitol, secțiune.
zaceală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zaceálă (înv.) s. f., g.-d. art.
zaceálei; pl.
zaceálezaceală (Dicționaru limbii românești, 1939)zaceálă f., pl.
ele (vsl.
začalo).
Vechĭ. Secțiune, capitul [!] (în N. T.).