vuială(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) VUIÁLĂ,vuieli, s. f. (Rar) Vuiet. [Pr.: vu-ia-] – Vui + suf. -eală.
vuială(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) vuiálă (rar) s. f., g.-d. art. vuiélii; pl. vuiéli
vuială(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) VUIÁLĂ,vuieli, s. f. (Rar) Vuiet. [Pr.: vu-ia-] — Vui + suf. -eală.