vuieta - explicat in DEX

vuieta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VUIETÁ, pers. 3 vúietă, vb. I. Intranz. (Reg.) A vui; a vâjâi. ♦ A răsuna. [Pr.: vu-ie-] – Din vuiet.

vuieta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vuietá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. vúietă

vuieta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VUIETÁ, pers. 3 vuietă, vb. T. Intranz. (Reg.) A vui; a vâjâi. ♦ A răsuna. [Pr.: vu-ie-] — Din vuiet.