vrută - explicat in DEX

vrută (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VRÚTĂ, vrute, s. f. Voință, vrere. ◊ Expr. Vrute și nevrute = vorbe goale, nimicuri, fleacuri, palavre, minciuni. – V. vrea.

vrută (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vrútă (rar) s. f., g.-d. art. vrútei; pl. vrúte

vrută (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VRÚTĂ, vrute, s. f. (Rar) Voință, vrere. ◊ Expr. Vrute și nevrute = vorbe goale, nimicuri, fleacuri, palavre, minciuni. — V. vrea.