vtori (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VTÓRI- num. ord. v. ftori-.vtori (Dicționaru limbii românești, 1939)vtóri, V.
ftori.vtori (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VTÓRI num. ord. (în Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova, precedând un titlu sau un rang boieresc) Al doilea.
Vtori logofăt. [
Var.:
ftóri num. ord.] — Din
bg. vtori.