vruh (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)vruh (-hi), s. m. – Lăcustă. Mgr. βροῦχος,
cf. sl. vruchŭ (Cihac, II, 467; Tiktin).
Sec. XVII,
înv., pare cultism.
vruh (Dicționaru limbii românești, 1939)vruh m. (gr.
vrukós).
Biblia 1688, Lev. 11, 22. Lăcustă, cosaș.