vrut (Dicționaru limbii românești, 1939)
vrút, -ă adj. Voit. S. n. pl. Vrute și nevrute, verzĭ și uscate, palavre, fel de fel de vorbe.
vrut (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
vrut a. voit. ║ n. pl. vrute și nevrute, vorbe seci.