vreavă - explicat in DEX



vreavă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
vreávă s. f. – Strigăt. Bg. vrĕva (Tiktin). Sec. XVI, înv. – Der. vrevi, vb. (a țipa), înv.

vreavă (Dicționaru limbii românești, 1939)
vreávă f., pl. evĭ (vsl. vrĭeva). Cor. Strigare, strigăt.

Alte cuvinte din DEX

VREASC VREA VRAVUI « »VREAVA VREDNIC VREDNICI