vrăji (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VRĂJÍ, vrăjesc, vb. IV.
1. Intranz. (În basme și în superstiții) A face vrăji. ◊
Expr. (
Impers.)
A fi vrăjit = a fi scris, ursit, predestinat.
2. Tranz. A transforma în mod miraculos lucrurile înconjurătoare.
3. Tranz. Fig. A încânta, a fermeca. ♦
Tranz. A descânta (
1); a meni (
2). – Din
sl. vražiti.