vrajă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VRÁJĂ, vrăji, s. f. 1. (În basme și în superstiții) Acțiunea de a vrăji și rezultatul ei; transformare miraculoasă a lucrurilor; mijloace magice întrebuințate pentru aceasta; farmec, vrăjitorie. ♦ Descântec.
2. Atmosferă de încântare, de farmec, de atracție. ◊
Loc. adj. (Rar)
În vrajă = care este vrăjit, care încântă. – Din
sl. vraža.