vrajbă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)vrájbă (-ắjbi), s. f. – Discordie, dușmănie, ură, conflict, gîlceavă. –
Var. vrajmă. Sl. vražĭda (Miklosich,
Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 464; Tiktin; Conev 99), pentru schimbul de
suf.,
cf. ceh. vražba, pol. wrožba. –
Der. (în)vrăjbi, vb. (a dușmăni);
(în)vrăjbitor, adj. (instigator, ațîțător);
vrăjbie, s. f. (discordie; răzbunare),
înv.;
vrăjmaș, s. m. (dușman;
adj., ostil), de la
var. (după Tiktin, în loc de *
vrăjbnaș; după Candrea, în loc de *
vrajbăn ‹
sl. vražĭdĭbĭnŭ);
vrăjmășesc, adj. (ostil);
vrăjmășește, adv. (dușmănește, cu ostilitate);
vrăjmăși (
var. învrăjmăși, înv. vrăjmășui),
vb. (a dușmăni, a face gîlceavă);
vrăjmășie, s. f. (dușmănie).