vrăji (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VRĂJÍ, vrăjesc, vb. IV.
1. Intranz. (În basme și în superstiții) A face vrăji. ◊
Expr. (
Impers.)
A fi vrăjit = a fi scris, ursit, predestinat.
2. Tranz. A transforma în mod miraculos lucrurile înconjurătoare.
3. Tranz. Fig. A încânta, a fermeca. ♦
Tranz. A descânta (
1); a meni (
2). – Din
sl. vražiti.vrăji (Dicționar de argou al limbii române, 2007)vrăji, vrăjesc I. v. t. a curta asiduu; a seduce.
II. v. i. a face curte unei persoane de sex opus.
vrăji (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vrăjí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. vrăjésc, imperf. 3
sg. vrăjeá; conj. prez. 3
să vrăjeáscă; ger. vrăjíndvrăji (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VRĂJÍ, vrăjesc, vb. IV.
1. Intranz. A face vrăji. ◊
Expr. (
Impers.)
A fi vrăjit = a fi scris, ursit, predestinat.
2. Tranz. A transforma în mod miraculos lucrurile înconjurătoare.
3. Tranz. Fig. A încânta, a fermeca. ♦
Tranz. A descânta (
1); a meni (
2). — Din
sl. vražiti.vrăjì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vrăjì v.
1. a face vrăji, a fermeca;
2. fig. a evoca:
în prezent vrăjește umbre dintr’al secolelor plan EM.