vorovire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) VOROVÍRE,voroviri, s. f. (Înv. și reg.) Acțiunea de a vorovi și rezultatul ei. – V. vorovi.
vorovire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) vorovíre (înv., reg.) s. f., g.-d. art. vorovírii; pl. vorovíri
vorovire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) VOROVÍRE,voroviri, s. f. (înv. și reg.) Acțiunea de a vorovi și rezultatul ei. — V. vorovi.