vorovi - explicat in DEX

vorovi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VOROVÍ, vorovesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Înv. și reg.) A vorbi. – Cf. ucr. hovoryty.

vorovi (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
voroví, vorovesc, vb. intranz. – (pop.) A vorbi, a discuta: „În puține sate din Maramureș se folosește cuvântul vorbesc, dar numai în forma vorovăsc” (Țiplea 1906). – Din vorbi.

vorovi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
voroví (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vorovésc, imperf. 3 sg. voroveá; conj. prez. 3 să voroveáscă

vorovi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VOROVÍ, vorovesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (înv. și reg.) A vorbi. — Cf. ucr. hovoryty.

vorovì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
vorovì v. Mold. Tr. a vorbi: spune, mândro, ce gândești, când cu mine vorovești? POP. [V. voroavă].