volnicește (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VOLNICÉȘTE adv. (
Înv.) În mod liber, de bunăvoie. –
Volnic +
suf. -ește.volnicește (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)volnicéște (
înv.)
adv.volnicește (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VOLNICÉȘTE adv. (
înv.) în mod liber, de bunăvoie. —
Volnic +
suf. -
ește.