volitiv - explicat in DEX



volitiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VOLITÍV, -Ă, volitivi, -e, adj. Volițional. – Din fr. volitif.

volitiv (Dicționar de neologisme, 1986)
VOLITÍV, -Ă adj. Volițional. [< fr. volitif].

volitiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VOLITÍV, -Ă adj. volițional. (< fr. volitif)

volitiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
volitív adj. m., pl. volitívi; f. volitívă, pl. volitíve

volitiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VOLITÍV, -Ă, volitivi, -e, adj. Volițional. — Din fr. volitif.

Alte cuvinte din DEX

VOLITIUNE VOLITIONAL VOLINTIROI « »VOLNIC VOLNICESTE VOLNICI