voinicesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VOINICÉSC, -EÁSCĂ, voinicești, adj.,
s. f. art. I. Adj. 1. De voinic, vitejesc;
p. ext. eroic, legendar. ◊
Luptă voinicească (și substantivat,
f.) = luptă corp la corp; trântă. ♦ Viguros, zdravăn, puternic.
2. De flăcău, de bărbat; bărbătesc.
3. (
Înv.) Ostășesc.
II. S. f. art. 1. Fel de a înota, care constă în întinderea alternativă a brațelor în lături, fără a da din picioare.
2. Numele unui dans popular cu mișcare vioaie, însoțit de strigături la comandă și jucat de patru sau opt flăcăi; melodie după care se execută acest dans. –
Voinic +
suf. -esc.