voinicel - explicat in DEX

voinicel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VOINICÉL, voinicei, s. m. I. (Adesea adjectival) Diminutiv al lui voinic; voinicaș. II. (Bot.) 1. Crucea-voinicului. 2. Varga-ciobanului. – Voinic + suf. -el.

voinicel (Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, 1981 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
voinicél s. m., adj., pl. voinicei, fem. voinicea / voinicică, pl. voinicele

voinicel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
voinicél s. m., pl. voinicéi, art. voinicéii

voinicel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VOINICÉL, voinicei, s. m. I. (Adesea adjectival) Diminutiv al lui voinic, voinicaș. II. (Bot.) 1. Crucea-voinicului. 2. Varga-ciobanului. — Voinic.+ suf. -el.