vocifera (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VOCIFERÁ, vociferez, vb. I.
Intranz. A vorbi răstit, mânios, cu glasul ridicat. ♦ (
Fam.) A face scandal, a țipa. – Din
fr. vociférer, lat. vociferare.vocifera (Dicționar de neologisme, 1986)VOCIFERÁ vb. I. intr. A vorbi tare, a zbiera, a țipa cu mânie. [< fr.
vociférer, cf. lat.
vociferare].
vocifera (Marele dicționar de neologisme, 2000)VOCIFERÁ vb. intr. a vorbi tare, cu mânie; a face scandal, a țipa. (< fr.
vociférer, lat.
vociferare)
vocifera (Dicționar de argou al limbii române, 2007)vocifera, vociferez v. t. a face scandal, a țipa
vocifera (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vociferá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
vocifereázăvocifera (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VOCIFERÁ, vociferez, vb. I.
Intranz. A vorbi cu voce ridicată. ♦ (
Fam.) A face scandal, a țipa. — Din
fr. vociférer, lat. vociferare.vociferà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vociferà v. a vorbi cu mânie, scoțând țipete.