vociferant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VOCIFERÁNT, -Ă, vociferanți, -te, s. m. și
f. (Rar.) Persoană care vociferează; scandalagiu. – Din
fr. vociférant.vociferant (Dicționar de neologisme, 1986)VOCIFERÁNT, -Ă adj., s.m. și f. (Persoană) care vociferează; vociferator; scandalagiu. [Cf. fr.
vociférant].
vociferant (Marele dicționar de neologisme, 2000)VOCIFERÁNT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care vociferează. (< fr.
vociferant)
vociferant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vociferánt (rar)
s. m.,
pl. vociferánțivociferant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VOCIFERÁNT, -Ă, vociferanți, -te, s. m. și
f. (Rar) Persoană care vociferează; scandalagiu. — Din
fr. vociferant.