vociferare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VOCIFERÁRE, vociferari, s. f. Acțiunea de
a vocifera și rezultatul ei. –
V. vocifera.vociferare (Dicționar de neologisme, 1986)VOCIFERÁRE s.f. Acțiunea de a vocifera și rezultatul ei; zbierat; hărmălaie, gălăgie. [<
vocifera].
vociferare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vociferáre s. f.,
g.-d. art. vociferắrii; pl. vociferắrivociferare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VOCIFERÁRE, vociferări, s. f. Acțiunea de
a vocifera și rezultatul ei. —
V. vocifera.